Si cum sezonul de vara a trecut, in sfarsit parintii mei care au muncit de ani de zile in Italia, pot rasufla usurati si pot incepe sa se relaxeze asa cum fac ei de obicei. Cu munca pe langa casa. De toamna. Ba merg la pescuit mai des, ba fac zacusca de peste, ba dulceata de kaki, fructele pomilor de peste drumul unde locuiesc, ba se plang de una de alta.
Au muncit pentru mine, fata lor de la liceu, ulterior la facultate in Romania. Vacantele le luau o data pe an, de Craciun, tot acasa in Romania. E singura perioada din an in care eram impreuna. Si asta s-a intamplat ani de zile. De prin primii ani de liceu chiar, cand am invatat sa ma descurc singura printre straini. De atunci si pana azi, trecerea timpului a mai adaugat fire albe lor, cateva riduri in coltul ochiului mie.
Dar, gata. S-au intors definitiv. Spuneau in fiecare an dupa vacanta de Craciun, ca e ultima oara cand mai pleaca. Sentimentul de acasa ii cuprindea, de aceea simteau sa spuna asta. Insa ei continuau si se intorceau, promitand ca mai stau pana la anul. Pana intr-o zi.
Anii au trecut. Pentru ce, atata chin? Cu siguranta eram mai fericiti si cu putinul de dinainte. Traiam decent. Nu eram intr-o situatie atat de grea.Pentru ca am fi fost IMPREUNA.
Insa azi sunt adult. Facultatea am terminat.o. Lucrez, si ma gandesc chiar sa imi intemeiez o familie. In ciuda sortii, tot departe de Romania. Insa ei sunt acum acolo. Acasa. Unde si-au dorit intotdeauna.
Nu as putea niciodata sa le intorc ceea ce mi-au oferit. Pentru ei, dovada de iubire o asteptau prin notele bune de la scoala.
Cu toate ca au trait atatia ani acolo, nu au vizitat multitudinile de atractii tursitice pe care le ofera o tara atat de plina de istorie. Nu au avut timp, spun ei. Insa eu cred ca Romania era motivul. Lasau totul pentru o vacanta relaxanta pe patul cald din casa veche, incalzit de soba lucioasa de teracota si de neamurile ce le umplea ograda la taierea porcului, sau in Ajun, sau in zi de uratura pentru sanatate, si cum ii spunem acum, de Revelion.
Cadoul la care m-am gandit sa-l ofer lor, este un city break in Venetia. Cu ajutorul city break Christian Tour ,site-ul cu cele mai bune oferte city break , am decis ca e timpul si pentru ei sa calatoreasca. Sa vada ce lume inconjuratoare si frumoasa avem, cate culturi diferite exista si cat de placut este sa fii turist.Fara rasism, munca, griji si zile obositoare.
Protejati-va parintii si faceti-le pe plac, cum au facut si ei cu voi. Nu e niciodata prea tarziu sa calatoresti. Cand ajungem la maturitate, ei sunt la varsta in care au nevoie cel mai mult de atentia si grija noastra.
Daca ai parinti care au visat sa calatoreasca toata viata, dar nu au reusit, intra pe bilete de avion Christian Tour si alege din marea cu destinatii care mai de care mai calduroase, mai frumoase si mai atragatoare prin prisma istoriei, a culturii, religiei si a arhitecturii formate de peste ani, si umple-le sufletul de copil cu bucurie, pana in vremurile de apus.
De ce Venezia si nu…?
Cu siguranta exista o poveste si un motiv intemeiat pentru care am ales prima lor excursie – cum spun ei, sa se desfasoare in Venetia.
Bineinteles, si pentru ca au intr-adevar ce vizita.Un oras laguna, cu strazi inundate de canale si trecatori pentru oameni; plimbari romantice cu gondola, printre cladirile vechi de sute de ani, scorojite de soare si intrand la apa din ce in ce mai adanc, sunt cu siguranta un alt motiv pentru care am zis da, aici trebuie sa fie. Am sa inserez cateva poze, pentru a va demonstra ca nu vorbesc degeaba.
Un loc foarte romantic dupa parerea mea, si foarte important pentru parintii mei. Povestea legata de acest oras in ceea ce-i priveste, suna cam asa:
Timp de 20 de ani, Venetia a fost gazda unei statii pentru autocarul cu ruta Italia – Romania. De 40 de ori au oprit in aceasta statie termen de 10 minute in toti acesti ani. Este celebra statie in care se imbarcau calatorii.Singurul loc pe care l-au vizitat din orasul laguna.
Tin minte ca mama de fiecare data imi povestea cat putea vedea si ea de pe geamul autocarului, ce oras frumos e Venetia, si ca poate intr-o zi va putea sa se plimbe si ea cu Vaporetto pe Grand Canale. Asa a auzit ea. De vazut, nu a vazut.
Eu nu pot decat sa ma bucur enorm ca in sfarsit vor avea ocazia sa calatoreasca. Timpul sa si-l dedice doar pentru ei. Ca atunci cand erau tineri. Am sa-l instruiesc pe tata in secret, despre cum sa-i faca mamei mici surprize, asa cum ii facea cand nu aveau copii.
Imi doresc sa retraiasca momentele tineretii dupa o casnicie de 36 de ani. Cu siguranta vor depana amintiri. Au o viata de om petrecuta impreuna, cu bune si cu rele. E foarte frumos si emotionant sa te tii de mana la o alta varsta, sa te uiti in ochii celuilalt si sa ii spui un te iubesc profund, cu mii de ganduri care iti trec prin cap in acel moment; de fapt motivele pentru care il/o iubesti.
Dragostea pentru un om este crescatoare cu fiece secunda petrecuta alaturi de el. Dupa ani….iti dai seama ca atinge superlativul?!
Iubiti pe ceilalti, asa cum va iubiti pe voi insiva. Daruiti mai mult decat ati oferi sinelui.
Cel mai IMPORTANT, nu va uitati parintii. Numai prin simpla prezenta, faceti ca dragostea sa atinga superlativul. Aveti nevoie de putin, pentru a darui mult.
Cadoul meu nu este unul costisitor. Insa valoarea sentimentala pe care acest oras o are asupra parintilor mei, este una uriasa.
Investiti inteligent. Atat financiar, cat si sentimental.
Cu capul in nori, e mai simplu!
Andreea Simona Zlatan 